Minivacanța de Rusalii – Circuit prin țară, la mănăstirile din Moldova și nu numai!

Minivacanța de Rusalii ne-a oferit oportunitatea efectuării unei călătorii prin țară, în mare parte vizitând mănăstirile din Moldova, excursia dovedindu-se a fi de mare încărcătură energetică și plină de momente unice. Mai jos găsești itinerariul nostru structurat pe zile.

Ziua 1

Așadar, am pornit cu prietenii noștri cu mașina pe ruta Baia Mare – Piatra Neamț, pe traseul Dej – Reghin – Toplița – Gheorghieni – Lacul Roșu – Cheile Bicazului – Bicaz – Piatra Neamț.

Prima pauză de cafea am făcut-o la Pensiunea Regal, în localitatea Coldău, lângă Beclean.  Pensiunea este drăguță, chiar frumos amenajată, atât în interior cât și pe terasă, iar personalul ne-a făcut o impresie bună.

Revigorați, am pornit în continuare pe traseu, așa că am ajuns în localitatea Toplița.

Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie din Toplița

Aici, am oprit la Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie din Toplița.

Mănăstirea ne-a impresionat mult. Aceasta este situată într-o splendidă grădină, cu nenumărate flori, atent îngrijite, încadrându-se perfect în peisajul conferit de natură. Am aflat despre aceasta că a fost ctitorită de primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea, care s-a născut la Toplița, in județul Harghita și al cărui bust poate fi observat în curtea mănăstirii.

Am admirat împrejurimile, ne-am închinat și ne-am deplasat, în continuare, spre un alt obiectiv din Toplița.

Cascada Mezotermală Toplița

Am ajuns, în imediata apropiere, la Cascada Mezotermală Toplița.

Cascada reprezintă arie protejată de interes național și rezervație naturală de tip biologic și peisagistic. Suprafața totală a rezervației este de 0,5 hectare. Apa cascadei ajunge la o temperatură de 27 de grade și este foarte bogată în calciu. Una dintre caracteristicile sale unice este că apa cascadei îngheață foarte rar sau chiar deloc, păstrându-și temperatura caldă chiar și în mijlocul iernii.

După acest popas ne-am continuat deplasarea înspre zona Gheorghieni, următoarea oprire fiind  la Lacul Roșu.

Lacul Roşu

Lacul Roşu (numit şi Ghilcoş, sau Ucigaşul) este un lac de baraj natural situat pe valea râului Bicaz, în zona izvoarelor acestuia. Este cel mai tânăr lac natural din România şi totodată un lac de baraj natural. Aflat în judeţul Harghita, la limita cu judeţul Neamţ, lacul este accesibil de pe drumul naţional DN12C care face legătura între oraşele Gheorgheni şi Bicaz.

Lacul s-a format în anul 1837, atunci când o porţiune din muntele Ghilcoş s-a surpat şi a blocat cursul natural al râului. Alunecarea a fost cauzată de îmbibarea excesivă cu apă a suprafeţei vulnerabile, pe fondul unei perioade de ploi abundente.  Pe malul lacului s-a dezvoltat staţiunea balneo-climaterică Lacul Roşu, subordonată oraşului Gheorgheni, judeţul Harghita. Denumirea de „Lacul Roşu” derivă de la argilele bogate în oxizi de fier, aduse de Pârâul Roşu şi depozitate în lac.

Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea stărilor de extenuare fizica si psihica, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuala este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferita de vanturi, aerul deosebit de curat, bogat in aerosoli naturali, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare rapidă pe cale naturală.

Ne-am luat porția de oxigen și de încântare și de la această frumoasă stațiune, unde există și locuri de cazare, de servit masa, precum și posibilitatea de a se închiria bărci pentru o plimbare pe lac, după care am repornit pe traseu, continuând prin Cheile Bicazului.

Cheile Bicazului

O imagine splendidă s-a ivit, măreția naturii cu adevărat. Acestea sunt considerate unele dintre cele mai frumoase chei cu acces turistic din România, fiind formate de apele râului Bicaz; cheile sunt traversate de DN12C și fac legătura dintre două zone istorice ale României: Moldova și Transilvania.

Vremea și timpul înaintat nu ne-au permis să zăbovim foarte mult, deși peisajul era superb, așa că am mers mai departe, iar, după un popas în orașul Bicaz, unde ne-am revăzut cu oameni dragi, am ajuns la destinația primei zile, localitatea Dumbrava Roșie, situată lângă orașul Piatra Neamț.

Aici, de asemenea, eram așteptați de oameni dragi, cu care am povestit până târziu, în noapte.

Ziua 2

Am plecat de la Dumbrava Roșie înspre Mănăstirea Bistrița.

Mănăstirea Bistrița

Mănăstirea Bistrița, zidită de domnitorul Alexandru cel Bun in anul 1406 se află în satul Bistrița, din comuna Alexandru cel Bun și are o foarte mare valoare istorică și arheologică. Fiind situată la aproximativ 8 kilometri mai spre vest de orașul Piatra Neamț, în comuna Viișoara – Alexandru cel Bun, mănăstirea a dăinuit timp de peste șase veacuri la adăpostul pădurilor ce o acoperă, înfruntând, ca toate lăcașurile noastre de credință și cultură, greutățile și încercările istoriei.

Ştefan cel Mare este considerat al doilea ctitor al Mănăstirii Bistriţa – Neamţ. La sfârşitul secolului al XV-lea, domnitorul a ridicat un turn-clopotniță şi a dăruit lăcaşului două clopote. Tot lui Ştefan cel Mare i se datorează şi paraclisul închinat Sfântului Ioan cel Nou, pictura să având o valoare artistică foarte mare.

După Ştefan cel Mare, a urmat rândul lui Petru Rareş să se ocupe de Mănăstirea Bistriţa – Neamţ. El a ridicat zidurile de incintă, dar şi turnul de la intrare, precum şi paraclisul Sfântul Nicolae. Tot el a organizat o şcoală domnească ale cărei cursuri s-au ţinut până în secolul al XX-lea. După moartea lui Petru Rareş, de mănăstire a avut grijă Alexandru Lăpușneanu, un alt domnitor moldovean credincios. El a renovat în întregime mănăstirea, în anul 1554.

După momente de reculegere și încărcați cu spiritualitate am pornit spre Lacul și Barajul Bicaz.

Lacul și Barajul Bicaz

Situat între Moldova și Transilvania, Lacul de acumulare Bicaz, cunoscut și sub numele de “Izvorul Muntelui”,  reprezintă cel mai mare lac artificial, amenajat pe râurile interioare din România.  Aflat la numai 4 km de orașul Bicaz și la 35 km de Piatra Neamț, Lacul Bicaz s-a format pe cursul râului Bistrița. În zilele însorite, se poate observa cu ușurință reflexia Muntelui Ceahlău în apă. Fauna Lacului Bicaz este formată preponderent din păstrăv, plătică, mreană, clean, lostriță sau scobar. De altfel, regiunea este renumită pentru crescătoriile de păstrăv amenajate în zonă. Tot în apropierea barajului, există și un port amenajat, numit Complexul Turistic Naval Port Bicaz. Aici, veți avea posibilitatea de a bucura de plimbări cu vaporașe, șalupe sau hidrobiciclete. Începând cu anul 2000, lacul a fost declarat rezervație naturală acvatică.

Am făcut o plimbare încântătoare cu vaporașul pe lac, după care am admirat priveliștea, în continuare, de la terasa Bibanu.

Am plecat de la Barajul Bicaz înspre Lacul Pângărați.

Lacul Pângărați

Lacul Pângărați este situat pe Valea Bistriței, la altitudinea de 370 m, și se învecinează la nord cu Munții Stânișoarei și la sud cu Munții Gotmanu. Acesta este alimentat cu apa Lacului Izvorul Muntelui-Bicaz, la care se adaugă ape deversate de râul Bistrița. Lacul se întinde pe o suprafață de 155 ha, având în amonte localitățile Poiana-Oanțu, iar în aval localitatea Pângărați.

Alături de Lacul Vaduri, Lacul Pângărați deține condiții favorabile de hrană și adăpost pentru pasările care se deplasează pe culoarul de migrație est carpatic. Printre speciile de pești care trăiesc în Lacul Pângărați se numără: oblete, scobar, clean, știuca, caras, ghiborț, biban, plătica, roșioara.

Lacul de acumulare s-a format în anul 1964 pe cursul superior al râului Bistrița și este primul lac de baraj amplasat în aval de hidrocentrala Dimitrie Leonida de la Stejaru.

De ani buni Lacul Pângăraţi a devenit locaș pentru lebede şi numeroase alte specii de păsări de apă. Ocrotite de lege şi declarate monumente ale naturii, lebedele de iarnă, aşa cum sunt numite în popor, au devenit atracţia  vizitatorilor, astfel că, s-au amenajat pe malul lacului Pângăraţi câteva locuri de popas de unde pot admira numeroasele specii de păsări care trăiesc aici. Oamenii locului s-au obişnuit cu ele şi le ocrotesc. Fenomenul este explicat de specialişti prin modificările climatice care au avut loc în ultimii ani, în special din cauza încălzirii globale.

Am lăsat maiestuoasele lebede, pentru a ne îndrepta spre un lăcaș de cult situat în apropiere, Mănăstirea Pângărați.

Mănăstirea Pângărați

Mănăstirea Pângărați a fost construită în vremea lui Ștefan cel Mare si reconstruită de Alexandru Lăpușneanu (1552-1558). Lăcașul de cult este situat în comuna Pângărați, între Bicaz si Piatra Neamț. Accesul se face de pe șoseaua  Piatra Neamț – Bicaz (DN15), pe un drum colateral ce urcă până în apropierea hidrocentralei “Dimitrie Leonida” de la Stejaru. Aici, în estul Muntelui Botoșanu, străpuns cu un tunel lung de aproape 5 km, pe malul stâng al râului Pângărați se află Mănăstirea Pângărați, așezământ de mare importanța de pe Valea Bistriței. Mănăstirea se remarcă prin dimensiunile impresionante, fiind o biserica pe doua nivele, ceea ce îi dă unicitate în arhitectura medievală din țara noastră.

Încântați de măreția mănăstirii și de priveliștea din jur am revenit spre orașul Piatra Neamț, unde am făcut o oprire la Turnul lui Ștefan cel Mare.

Turnul lui Ștefan cel Mare

În centrul istoric al urbei se află, alături de Biserica Domnească „Sf. Ioan Domnesc”, Turnul-Clopotniţă sau Turnul lui Ștefan cel Mare. Acesta este considerat de multă lume, localnici sau turiști, drept simbolul orașului Piatra-Neamț. Turnul a fost zidit în anul 1499, la un an după construcţia bisericii. O legendă urbană spune că în Turnul lui Ştefan a locuit timp de 26 de ani moşul Gheorghe Lazăr, un adevărat pelerin, unic pentru viaţa lui duhovnicească.

Ne-am delectat privirile cu acest adevărat simbol al orașului, după care ne-am retras înspre găzduitorii noștri dragi, la Dumbrava Roșie, pentru a petrece restul serii împreună.

Ziua 3

În a treia zi a călătoriei noastre stabilisem să vizităm mănăstirile din zona Târgu Neamț, urmând ca seara să ajungem în zona Gura Humorului.

Mănăstirea Agapia

Am ajuns, așadar, la frumoasa Mănăstire Agapia, care este o mânăstire ortodoxă de maici poziționată pe valea râului Agapia, la 9 km de Tîrgu Neamț și 3 km față de satul Agapia, în inima pădurii. Construcția a fost realizată între anii 1641-1643, având o arhitectură unică, neîncadrabilă într-un stil anume.  Mânăstirea Agapia a fost ctitorită de hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653). Ansamblul Mănăstirii Agapia – singura comunitate monahală din ţara noastră care poartă numele de “dragoste creştină”, din grecescul “agapis” – este remarcabil prin pictura – tezaur realizată de către Nicolae Grigorescu în anul 1858, prin compoziţia deosebită, ce îmbină elemente ale stilului bizantin cu influenţe neoclasice şi cu arta românească, dar şi prin caracterul de străveche vatră de credință și cultură şi de minunată oază de linişte, smerenie şi regăsire.

După momentele de reculegere și contemplare, precum și după vizita la Muzeul Mănăstirii, unde sunt expuse opere originale ale pictorului Nicolae Grigorescu, ne-am îndreptat spre un alt lăcaș de cult, Mănăstirea Sihla.

Mănăstirea Sihla

Aproximativ la jumătatea drumului forestier ce leagă Mănăstirea Sihăstria de Mănăstirea Agapia se află Mănăstirea Sihla. Situată la 1000 m altitudine într-o zonă stâncoasă a Obcinei Sihla, din Munții Stânișoarei, lăcașul de cult își începe istoria încă din secolul XII. Încă din anii 1200 în zona Mănăstirii Sihla au trăit sihaștri, fiind una din cele mai recunoscute sihăstrii ale Moldovei. Aceste locuri stâncoase oferă liniște, singurătate, și mai mult sunt greu de pătruns.

Din aceste motive sunt apreciate de pustnici, care își doresc să conserve tradiția, rânduiala, evlavia. Biserica este construită din lemn în stilul clasic al bisericilor moldovenești în secolul XVIII de către familia Cantacuzino.

În anul 1813, biserica cu hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul a fost renovată, având aceeași înfățisare și astăzi cu temelie din piatră. De asemenea în a doua jumătate a anilor 1900 a fost restaurată în întregime.

Pe prispa îngustă a unei stânci, nu departe de biserica și chiliile mănăstirii, a fost construită bisericuța dintr-un brad care păstrează și astăzi intimitatea și atmosfera unei epoci de demult.

Cunoscută pentru viața sihaștrilor, în apropierea mănăstirii, pe o potecă tainică, se află Peștera Sfintei Cuvioase Teodora, locul unde a trăit și s-a rugat ani de-a rândul sfânta, dornică să ducă o viață de sihastru. Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla și-a petrecut în jur de 40 de ani ca pustnic în apropierea Mănăstirii Sihla pe final de secol XVII.

Și aici ne-am încărcat sufletul și privirea cu energia locului, după care ne-am continuat traseul pe drumul forestier către Mănăstirea Sihăstria.

Mănăstirea Sihăstria

Mănăstirea Sihăstria este așezată în partea de nord a județului Neamț, la aproximativ 22 km de Târgu Neamț. Prima ctitorire a avut loc în anul 1655 de către mitropolitul Varlaam Motoc, fiind realizată de sihastrul Atanasie împreună cu șapte ucenici ai săi. Biserica a fost distrusă în timp și reconstruită în 1734, când episcopul Ghedeon al Romanului a reclădit-o din piatră, pe locul celei vechi. În 1821 a fost incendiată de turci și a fost refăcută în 1824, cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi.

Mânăstirea a atras vizitatori din toată Romania ce veneau la părintele arhimandrit Cleopa, care a fost și este unul dintre cei mai apreciați preoți români din toate timpurile. El a murit în anul 1998 lăsând 16 volume de învățături într-o colecție intitulată “Ne vorbește părintele Cleopa”. Mormântul său se află în incinta Mânăstirii Sihăstria și se vizitează, alături de chilia părintelui Cleopa.

După momente cu adevărat deosebite, marcate îndeosebi de întâlnirea cu părintele care miruia în incinta chiliei părintelui Cleopa, am plecat înspre Humulești, meleag natal al marelui nostru povestitor, Ion Creangă.

Parcul Tematic „Ion Creangă”

Aici am descoperit Parcul Tematic „Ion Creangă”, situat lângă Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești (în prezent în renovare) un loc în care vizitatorii se pot întâlni cu personaje îndrăgite din poveștile pentru copii scrise de Ion Creangă: mătușa Mărioara, Smărăndița, Moș Chiorpec, Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe.  Acesta este primul parc tematic despre opera unui scriitor construit în România. Este deosebit de drăguț, cu atât mai mult cu cât, pe fundal, se pot asculta poveștile marelui scriitor.

Încărcați de încântare am continuat călătoria înspre Cetatea Neamțului, un simbol al județului Neamț.

Cetatea Neamțului

Cetatea Neamțului, o veritabilă cetate medievală din Neamț situată în apropierea orașului Târgu Neamț si la aproximativ 46 km de orașul Piatra Neamț. Aceasta a fost construită în timpul lui Petru Mușat (1375-1391), în perioada consolidării statului medieval Moldova. Așezată aproape de vârful cel mai înalt al Culmii Pleșului, cetatea face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepțională din România. Poziția strategică de care a beneficiat și prezența în evenimentele marcante pe care le-a cunoscut această parte a țării demonstrează faptul că, Cetatea Neamțului, a fost una dintre cele mai bine întărite cetăți de care a dispus statul medieval moldovenesc. Epoca de glorie a cetății medievale de la Neamț corespunde domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504).

Numele de Cetatea Neamțului provine de la hidronimul “Neamț” pe care îl poartă râul de sub poala muntelui și de la care și-au luat numele orașul și mănăstirea din apropiere, ulterior județul și orașul Piatra care abia, după mijlocul secolului al XIX lea, devine Piatra-Neamț.

Pe zidurile de intrare ale obiectivului turistic Cetatea Neamțului, denumire sub care este cunoscuta în zona, aflăm istoria acestei creații moldovenești.

Impresionați de măreția cetății și de priveliștea deosebită din zonă ne-am îndepărtat de ținuturile nemțene, nu înainte de a ne bucura de o masă copioasă la Terasa Casa Arcașului.

Terasa Casa Arcașului

La Cazare

Am ajuns la locul de cazare situat în Gura Humorului, Hotel Carpați, pe înserate, o cazare cu un raport preț/calitate corect și cu o priveliște drăguță.

Ziua 4

De dimineață am pornit înspre nordul Moldovei, iar prima oprire am făcut-o la Salina Cacica.

Salina Cacica

Salina Cacica se află în localitatea cu acelaşi nume, în partea central-estică a judeţului Suceava, la poalele estice ale Obcinei Mari. Aceasta a fost realizată la porunca împărătesei Imperiului Austro-Ungar, Maria Tereza, în 1791, ca mină de exploatare a sării, fiind una dintre cele mai vechi de pe continentul european. Pentru a pătrunde în salină trebuie să cobori 192 de trepte din brad. Temperatura medie în subteran nu depășește 14 grade Celsius, indiferent de anotimp. Fiind o mină în activitate, se simte un miros de petrol în interior, care este, de fapt este efectul olfactiv rezultat din contactul apei cu sarea, folosită la exploatare. În cazul în care nu poți suporta, poți ieși la suprafață (nu am ieșit, însă mirosul s-a impregnat în haine și m-a urmărit pe tot parcursul zilei). Galeriile au fost săpate manual de către muncitori. Dintre atracțiile adâncului sărat amintim capela ortodoxă, o sală de dans, una de sport, lacul saramurii.

După această experiență ne-am continuat deplasarea înspre nordul Moldovei, pe traseu oprind pentru un popas la Pensiunea Alessia.

Am fost foarte încântați de această locație, de profesionalismul personalului, precum și produsele primite.

Pe traseu am oprit la Fabrica și Magazinul Marelbo.

Fabrica și Magazinul Marelbo

Situate în Vicovu de Sus acestea sunt deosebit de frumos amenajate și au o gamă largă de produse care pot fi achiziționate.

Din nou la drum, de această dată cu destinația mănăstirile din nordul Moldovei.

Mănăstirea Putna

Am ajuns la Mănăstirea Putna, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești ridicată de domnitorul Ștefan Cel Mare, fiind un lăcăș monarhal ortodox, supranumit “Ierusalimul Neamului Românesc”, prima ctitorie a domnitorului, unul din promot0rii stilului moldovenesc care îl știm astăzi.

Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava. Mănăstirea a fost un important centru cultural, aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcășul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderie, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Mănăstirea Putna a fost concepută pentru a servi că necropola domnească pentru marele voievod Ștefan cel Mare și familia sa.

Chilia lui Daniil Sihastrul

Tot în Putna se află Chilia lui Daniil Sihastrul, unde am făcut o scurtă oprire.

Marginea

Următorul popas a fost la Marginea, renumită pentru Ceramica Neagră, loc de unde am achiziționat produse drăguțe și ne-am luat energie la un local din zonă Potter’s House Marginea, cu un design deosebit.

Am pornit ulterior înspre Mănăstirea Sucevița.

Mănăstirea Sucevița

Mănăstirea Suceviţa reprezintă un monument istoric de seamă al ţării noastre, datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Situată în satul Suceviţa, aflat la sud-vest de Rădăuţi, mănăstirea face onoare oraşului Suceava, important centru economic al României, şi totodată o răscruce de drumuri.

Aceasta reprezintă un nucleu al credinţei ortodoxe, ce păstrează şi astăzi farmecul şi atmosfera monahală străveche.

Întregul complex pe care îl reprezintă mănăstirea Suceviţa impresionează prin îmbinarea armonioasă dintre arhitectură (religioasă, de apărare şi civilă), pictură, sculptură (în piatră şi lemn) şi exemple ale artei decorative religioase.  Astfel, mănăstirea face dovada continuităţii trdiţiei autohtone a veacurilor XV şi XVI, reprezentând un simbol al dăinuirii în timp.

Istoria mănăstirii Suceviţa, cunoscută prin tradiţie şi confirmată de cercetările arheologice, este puternic legată de numele familiei Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit călugărului Pahomie, aşezarea monahală ce astăzi poartă numele de Suceviţa, ia fiinţă printr-o biserică din zid ridicată la sfârşitul secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cu aspectul de cetate medievală dat de zidurile fortificate ce desenează perimetrul complexului, Suceviţa îşi întâmpină astăzi vizitatorii cu ecoul unei istorii multiseculare. Unicitatea monumentului este dată şi de pictura exterioară a cărei strălucire a rezistat, timp de aproape patru veacuri, vremilor şi intemperiilor şi tocmai de aceea, alături de celelalte monumente din nordul Moldovei,  reprezintă valoroase repere în istoria artei universale.

Încărcați spiritual ne-am îndreptat spre Mănăstirea Moldovița.

Mănăstirea Moldovița

La 22 de kilometri de Câmpulung Moldovenesc şi la 31 de kilometri de Gura Humorului, în comuna Vatra Moldoviţei, judeţul Suceava, între pârâurile Moldovița și Ciumârna, se află Mănăstirea de maici Moldoviţa, ctitorită de domnitorul Petru Rareş în anul 1532, cu hramul Buna Vestire. Străjuită de Munţii Ciumârnei şi Dealul Obcinei, Moldoviţa este una dintre cele mai vechi așezări călugărești, cu o valoroasă istorie, una dintre bijuteriile artei vechi moldoveneşti, aflată pe lista obiectivelor din patrimoniul cultural mondial al UNESCO.

Am concluzionat că aceste mănăstiri sunt bijuterii culturale ale neamului, adevărate oaze de spiritualitate și istorie, continuând traseul, de această dată înspre cazare, Pensiunea Domeniul Stanca.

Pe traseu, însă frumusețea peisajului ne-a mai îndemnat la un popas pentru a imortaliza momente unice.

La Cazare 

Am ajuns seara la Pensiunea Domeniul Stanca, aici fiind impresionați de frumusețea locului și de gazdele foarte primitoare.

Este o pensiune situată în inima naturii, cu camere mari, moderne, se poate utiliza bucătăria ori se poate comanda micul dejun, după preferințe; se poate face plata cu card de vacanță.

Ziua 5

Întoarcerea spre casă

Ne îndreptăm spre casă, cu plan de oprire la Lacul Colibița, județul Bistrița Năsăud.

Însă, pe traseu, în Pasul Tihuța s-a ivit la orizont Mănăstirea Piatra Fântânele , falnică, astfel că s-a impus și o oprire la acest frumos așezământ.

Mănăstirea Piatra Fântânele

Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” de la Piatra Fântânele, județul Bistriţa-Năsăud, este unul dintre cele mai frumoase așezăminte monahale din Mitropolia Clujului și din întreaga Transilvanie. Aşezământul închinat Maicii Domnului la Piatra Fântânele e sfințit de rugăciunea ieromonahilor care l-au păstorit în secolul trecut, precum și de ­truda neîntreruptă a monahiilor din zilele noastre.

Am primit și mirul binecuvântat aici, apoi am reluat călătoria, ajungând la Lacul Colibița.

Lacul Colibița

Acesta este cel mai mare lac de origine antropică din județul Bistrița-Năsăud. Suprafața lacului este de 300 ha, iar suprafața bazinului hidrografic este de 113 km², cu un volum total de 100 mil. m³. Realizat cu scopul de a alimenta cu apă localitățile din aval și de a produce energie electrică, Lacul Colibița a devenit una dintre principalele resurse turistice ale județului, malurile sale fiind împânzite de numeroase cabane și case de vacantă. 

Funcțiile lacului de acumulare ale Lacului Colibița sunt următoarele:

• alimentarea cu apă a localităților din aval,
• a industriei,
• irigații pe o suprafață de 5 ha,
• producerea energiei electrice,
• regularizarea debitului apelor răului Bistrița.

Pe de altă parte, lacul mai este folosit pentru agrement și practicarea sporturilor nautice. Datorită concentrației mare de ozon și ioni de iod a zonei, recomandată pentru tratamentul afecțiunilor pulmonare și cardiace, Colibița a fost cunoscută pană în anii ’80 ca a o renumită stațiune turistică și climaterică.

O priveliște cu adevărat minunată ni s-a derulat în fața ochilor, am admirat-o și am inspirat puternic aerul ozonat, cu atât mai mult cu cât știam că se apropie sfârșitul călătoriei noastre…

Pe traseul înspre casă am mai făcut încă un popas la Pensiunea Regal.

Apoi, către casă, începând deja să depănăm amintiri din frumoasa și intensa călătorie.