E vremea ideală... pentru drumeții! Dacă iubești muntele atât de mult încât aproape ai lacrimi în ochi atunci când mai cucerești un vârf, atunci trebuie să citești acest articol! Vreau să te port, în cuvinte, prin alpii italieni, locul în care îți recomand să mergi dacă esti un iubitor al muntelui.

Eu am fost aici pentru trei zile și îți prezint în cele ce urmează ce poți face în acest colț de rai: drumeții spectaculoase, trasee de via ferrata sau plimbări cu barca pe lac.

Dolomiții sunt printre cei mai frumoși munți din Europa, te vor cuceri iremediabil! :)

Ziua 1 - Lago di Sorapis și Lago di Braies

Am ales pentru prima parte a zilei, pe răcoarea dimineții, un traseu care duce către Lago di Sorapis (215), un lac de o culoare impresionantă, în inima muntelui.

Drumeția începe de la Passo Tre Croci și este recomandat să ajungeți devreme ca să găsiți loc de parcare. Aici mașinile sunt lăsate pe marginea drumului și se formează un șir destul lung, iar dacă ajungeți prea târziu singura problemă este că o să lasați mașina ceva mai departe de locul de început al traseului. Chiar și așa plimbarea în sine e frumoasă, așa că nu ar trebui să vă supărați dacă nu găsiți loc de parcare chiar langă locul de start al traseului.

Începutul drumeției este ușor și presupune o plimbare lină prin pădure, care te poartă într-un peisaj cu totul fabulos. Și nu exagerez când spun fabulos. Imaginați-vă că este de o mie de ori mai frumos ca în fotografii, iar iubitorii de munte înțeleg ce spun.

Urmează porțiuni în care este puțin de urcat, dar traseul este amenejat inclusiv cu scări metalice ori balustrade de susținere, ceea ce îl face practicabil de către oricine, inclusiv copii. Este un traseu pentru toate categoriile de vârstă.

Punctul culminant este finalul traseului care te duce la Lago di Sorapis - un lac de o culoare superbă, care în funcție de poziția soarelui capătă nuanțe de albastru ori turquoise.

Pont: eu am oboservat că cei mai mulți oameni se opresc aici, în jurul lacului, însă recomand să continuați plimbarea prin dreapta lacului și să urcați către vârf pentru o altă perspectivă asupra locului. Faceți asta cu grijă pentru că, deși nu pare, este mult grohotiș ceea ce face urcarea puțin mai grea și este nevoie de multă atenție.

Noi ne-am întors pe același traseu pentru că e o plăcere în sine drumeția. Aproape de lac este Refugiul Vandelli, o cabană cu restaurant unde puteți servi ceva rapid dacă nu aveți provozii la voi. Ar fi bine să aveți și bani cash în buzunar pentru că în unele zile nu funcționeaza POS-ul.

Drumeția a durat în jur de 5 ore, iar ziua noastră nu s-a încheiat pentru că am fost nerăbdători să mai vizităm un loc special.

Lago di Braies

De la Passo Tre Croci am condus aproximativ 45 de minute până la Lago di Braies. Văzusem sute de fotografii pe internet cu acest lac și nu, nu este un fel de „pomul lăudat”. Este poate cel mai idilic, pitoresc, fabulos lac dintr-o zonă de munte.

Imaginați-vă un tablou perfect: muntele și pădurea de brazi care se oglindesc perfect în lacul de smarald, la baza căruia se află o construcție cochetă din lemn. De aici puteți închiria bărcuțe din lemn cu vâsle, să vă plimbați pe lac timp de o oră. Este, de altfel, atracția principală a locului. Costă 10 euro de persoană pentru grupuri, însă dacă vreți să fiți doar voi costă 50 de euro barca pentru două persoane. Acolo o să întâlniti mai mulți tineri foarte prietenoși, amabili, zâmbitori care vă vor ajuta. Recomand cu toată încrederea experiența, chiar dacă prețul este piperat. Noi am ales să fim singuri în barcă și peisajul este și mai frumos de pe apă. În plus, la întoarcere o să primiți doi magneți de frigider drept suvenir. Deși nu sunt fan magneți de frigider, aceștia chiar sunt calitativi și frumoși, drept urmare și-au găsit locul deja în bucătărie.

Puteți alege să vă plimbați și la pas în jurul lacului și să îl admirați din toate părțile. Chiar este locul perfect în care să petreci timp în natură și să te bucuri de liniște.

Pont: nu te opri să mănânci la restaurantul de lângă lac pentru că prețurile sunt destul de mari, părerea mea (un snițel cu pâine 18 euro, un suc 10 euro)

Ziua 2 - Tre Cime di Lavaredo

Da, este un must-see! Cele trei vârfuri impunătoare trebuie să fie pe lista ta dacă mergi în Dolomiți.

Ziua începe de dimineață, neapărat, pentru că traseele pleacă de la Refugiul Auronzo, iar pănă aici aveți de urcat pe un drum șerpuit prin munte. Sunt două variante: cu mașina ori cu autobuzul. Dacă alegeți să mergeți cu mașina trebuie să plecați foarte devreme ca să găsiți loc de parcare, cel târziu la 8 să fiți acolo. Costă 30 euro parcarea pe zi și se aglomerează foarte repede. Nu poți parca pe marginea drumului, iar poliția blochează accesul când se ocupă toate locurile de parcare. Ce puteți face este să parcați jos și să luați autobuzul care costă 10 euro de persoană dus-întors, adică a doua variantă. Trebuie răbdare și aici pentru că de obicei și autobuzele sunt plineeee de turiști.

Pont: nu stați la coadă la cumpărat bilete de autobuz de la aparat. Noi am instalat rapid aplicația DolomitiBus și am cumpărat în două minute.

Daaar... odată ce ajungeți la refugiu o sa uitați de aglomerație și o să vă cuprindă un sentiment de libertate. De ce? Pentru că vi se înfățisează dintr-o dată, pe o întindere imensă, crestele munțior, la 360 de grade, iar toți oamenii se vor risipi pe zeci de poteci.

De aici puteți pleca pe traseul (101) care înconjoara Tre Cime di Lavaredo, durează aproximativ 3-4 ore să îl parcurgeți și o să ajungeți înapoi la refugiul Auronzo. E un traseu ușor cu o urcare mai serioasă la final.

Noi am ales să îl facem pe jumătate pentru că am încercat ceva nou: traseul de via ferrata. Ce experiență! Hai să îți povestec!

Traseele de via ferrata presupun atât drumeție cât și cățărare și sunt amenajate cu trepte și scoabe de fier care completează prizele naturale din zonele stâncoase. Pentru acest tip de activitate ai neapărat nevoie de echipament adecvat: bocanci, cască, mănuși, hamul și setul cu cele două lonje și carabiniere cu ajutorul cărora te asiguri de cablurile metalice fixate în stâncă.

Noi am ales un traseu ușor, Innerkofler, pentru că este pentru prima dată când parcurgem o via ferrata. Așa că am părăsit traseul 101 ca să urcăm spre șaua Forcella Lavaredo, unde ne-am și echipat de ferrata. Traseul începe cu o scurtă trecere prin stâncă pentru care ar fi bine să aveți și lanternă frontală pentru că e întuneric, dar e de ajuns și lanterna telefonului în caz contrar. Ferrata prespupune în mare parte o traversare orizontală cu vedere splendidă spre Tre Cime. Efectiv îți vine să fotografiezi încontinuu pentru că e ireal de frumos peisajul și în plus e o altă perspectivă asupra celor trei vârfuri.

Ferrata duce către Monte Paterno, dar noi am făcut aproximativ 75 la sută din traseu pentru că apoi se complica și am decis să ne întoarcem. Recomand această experiență pentru că deși pare înspăimântător, traseul este foarte ușor, chiar dacă nu ai experiență. Însă e important să te oprești acolo unde simți că nu mai vrei să înaintezi, așa cum făcut noi. Până la urmă nu trebuie să te pui în pericol doar pentru a cuceri un vârf, e mai importantă experiența în sine până acolo și e absolut fabuloasă, mai ales dacă încercați pentru prima dată. Noi am spus că o să mai căpătăm experiență și ne întoarcem, dar deja ne-am depășit niște limite: frica de cățărare și de înalțime. Happy me! :)

La întoarcere am luat o pauză și după ce am dat jos hamurile am făcut un mic picnic cu vedere la Tre Cime. Ce să îți dorești mai mult?

Pont: de la refugiul Auronzo pleacă și traseul către Cadini di Misurina, o altă drumeție spectaculoasă. Noi nu am mai avut timp să facem și acest traseu, dar cu siguranță vom reveni. Așa că dacă aveți mai multe zile la dispoziție vă recomand să îl parcurgeți.

Ziua 3 - Parcul Național Dolomiți

Trebuie să vă mărturisesc faptul că am avut parte de trei zile consecutive cu soare, fără nori sau ploaie. Da, ceva mai rar, am avut noroc. Așa că am avut parte de încă o zi plină de aventuri.

De data asta am ales Parcul Național Dolomiți pentru că am vrut să avem o zi mai lejeră, dar cu adrenalină. Și ce credeți? Am făcut și aici două ferrate interesante pentru că ne-a plăcut experiența de la Tre Cime.

Iar ziua a început cu o plimbare lejeră prin parcul național Dolomiți, ceea ce vă recomand și vouă, pe răcoarea dimineții.

Plimbarea duce către traseele de via ferrata care încep de la baza unei cascade spectaculoase: Cascada Fanes. Indicatorul cu acest nume trebuie, de altfel, urmat ca să ajungeți aici.

Văzută de jos cascada o să te facă să te simți mic, într-o lume atât de mare. E superbă, așa că am stat să admir câtvea minute perdeaua de apă.

De la cascadă pleacă doua via ferrate: Giovanni Barbara și Lucio Dalaiti. Pornesc din același punct și practic înconjoară cascada. Recomand să porniți pe una și să vă întoarceți pe cealaltă. Dar cu care începeți? Ei bine, una dintre ele este puțin mai dificilă pentru că presupune o urcare verticală și, deși este scurtă, o să vă pună curajul la încercare. Este vorba despre Giovanni Barbara, care începe din dreapta cascadei după o scurtă trecere printre stânci înalte. Partea spectaculoasă e că te duce sub cascada Fanes. Da, sub cascadă, ai citit bine! Pe sub ea trece traseul și este o experiență minunată, nu ai ocazia oriunde să treci pe sub o perdea imensă de apă. De aici a urmat o traversare orizontală care ne-a dus în mijlocul unei păduri. Numai bine că aici am găsit o masă cu bănci și ne-am așezat să mâncăm câteva felii de pizza pe care le-am avut în rucsac.

După ce am admirat peisajul ne-am întors pe cealaltă via ferrata, Lucio Dalaiti, muuult mai ușoară. Am admirat din nou cascada și ne-am întors pe aceeași potecă la mașina, fascinați de peisaje și bucuroși că am petrecut încă o zi în inima munților.

P.S: Aici parcarea este gratuită, la fel ca și intrarea în parc.

Sfaturi și recomandări:

  • echipamentul este foarte important pentru drumeții fără griji: bocanci, pantaloni lejeri de munte, tricou tehnic/bluză tehnică, geacă, rucasc, pălărie/șapcă (kit de via ferrata, dacă este cazul)
  • ochelarii de soare sunt foarte utili, cei speciali pentru drumeție (găsiți in supermarketul Conad cu 15 euro și sunt foarte buni)
  • luați cu voi suficientă apă
  • cazare: Hotel Il Cardo, aflat în San Vito di Cadore, la 10 kilometri de Cortina D`ampezzo. Preț foarte bun, mic dejun delicios, extrem de curat și cu un view spectaculos. Au ciubăr și saună pentru care se plătește extra (20 euro/persoană)
  • noi am închiriat mașină pentru a avea un program flexibil și a ne opri spontan pe drum în locurile interesante. E o plăcere să conduci în Dolomiți!
  • cea mai bună pizza: restaurantul Stuzzica La Voglia din San Vito di Cadore
  • vizitează într-o seară și Cortina D`ampezzo, e un oraș superb și nu trebuie ratat